duminică, 16 septembrie 2012

The end...

Sfîrșitul... iată de ce se tem toți. În dragoste, în prietenie, în carieră în viață, oriunde vezi acest „SFÎRȘIT”. El vine mereu în cel mai nepotrivit moment, însă oricum ești gata să-l întîlnești. Cîteodată chiar gata să-l trăiești. E ca și vizita la stomatolog. La început trebuie să treacă două ore ca să-ți iai inima în dinți și să deschizi gura pentru ca doctorul să te însănătoșească. Comparația între ”SFÎRȘIT” și doctor iscusit este cea mai potrivită. Munca doctorilor e ca să te facă sănătos, să te salveze ca tu să poți să te bucuri de viață mai departe.  Uneori-sfîșitul este binevenit. Te salvează de o realitate dură sau de o imaginație. De o prietenă care îți irosește timpul sau puterile. De o dragoste care pare deodată necondiționată, însă defapt ea se bazează pe valori. Alteori însă-pune punct, pe o perioadă de timp, pe toate speranțele. Greu este să treci peste acest fenomen al relațiilor sau omenirii. Însă, vrei nu vrei, treci...
Cu dragoste fără sfîrșit,
Evelyn

2 comentarii: